Incertitudinea concretului

Uzura psihică majoră se face observată tot mai mult pe zi ce trece. Totul în jurul meu are un efect nociv asupra mea și mi se face lehamite de acest atac continuu asupra gândirii mele împingându-mă spre alienație mintală. Stau și strig fără voce Kyrie eleison și scăparea mea o aștept totuși de la oameni. Așa cum au căzut în desuetudine unele cuvinte așa cade în desuetudine și relația mea cu singurul care cu adevărat mă poate ajuta. Și reproșul tot în direcția greșită îl direcționez. Nu e de mirare că dau peste vicistudini fără capăt și sunt încrâncenat deoarece nu știu în ce direcție să o iau la orice meandru îmi apare pe drum.

Sentimentul acesta de inegalitate și de inefectivitate mă apasă. Simt cum sunt fără putere la aproape orice încurcătură și la aproape orice hop pe drum. Din orice musculiță se fac doi elefanți sau chiar trei, depinde doar de uzura momentului. Îmi excedează puterile aproape zilnic și un sfârșit nu este vizibil. Sunt sastisit de atâtea ori și mă macină întrebarea de ce nu sunt în stare să trec peste un obicei sau peste o faptă care tot o repet și știu că nu îmi face bine. Execrez ce am ajuns. Vreau să ies din această tenebră cu orice preț dar nu observ că puterile mele sunt finite. Sunt orb din fire și din jur.

Am hotărât să îmi remediez mersul eronat. Cer ajutorul mult dorit și utilizez iar acea relație care o neglijasem atâta timp. Așa voi fi în stare pe viitor să nu mai cad învins la orice pas ci să savurez clipele care îmi sunt acordate. Am toată nădejdea că acel plai pitoresc la care visez, poate fi realitate și pentru mine. Fericirea și certitudinea sunt instrumentele cu cea mai frumoasă muzică. Instrumentele nu îmi pot fi luate cât timp ele sunt utilizate. Când le pun la o parte evident că ele pot fi sustrase. Vive valeque.

SFÂRȘIT

talidu.at

328