Realitatea care o trăiesc (web exclusiv)

Vorbeam cu un amic cu puțin timp în urmă și am ajuns la tema credinței. El îmi explica că nu crede în ce nu se poate dovedi științific. Doar ceea ce se poate acapara cu unități de măsură, cu calculatoare sau cu alte soluții este real. De aceea el alege să nu creadă în Dumnezeu. Pentru că nu se poate dovedi prin nici o formulă sau test sau alte metode că există. Prin urmare Dumnezeu nu este real.

Dacă toate ființele acestui pământ sunt la întâmplare și totul e o coincidență atunci mă bucur că fac parte din această coincidență. Nu consider meprizabilă idea că totul e la voia întâmplării și că defapt nu există un plan ci îmi este milă de acei care cred în această idee. Nu că mă consider ceva mai bun, ci mă consider mai fericit. Eu nu doar că fac parte din lumea aceasta dar nu sunt la întâmplare și nimeni nu îmi poate lua credința deoarece nu este ceva ce se poate fura ca un portofel ci este ceva ce numai atunci scapi de ea daca vrei. Avem luxul acesta de a avea voie să credem. Și unii ne rezumăm la a crede într-o idee în loc să vedem peisajul întreg. Ne mulțumim cu o potemkinadă pe când colo totul în jurul nostru este la fel de minunat dacă suntem gata să credem. Nu e mai mult de spus. Sunt brevilocvent, recunosc, dar e chiar atât de simplu. Pot alege să cred că fac parte dintr-o simplă greșeală a naturii sau pot să cred că sunt fiu de dumnezeu. Cine, dacă ar putea alege între a fi un om în pușcărie sau un om liber ar alege să fie în pușcărie? Doar un nebun! La fel e și cu gândirea noastră. Alegem de bună voie să ne limităm să ne închidem privirea față de lucruri atât de mărețe. Nu vrem să vedem valoarea păcii, dragostei și a sănătății. Le dăm în schimb pentru stres, chin și lucruri trecătoare. Cine a putut scorni un asemenea comportament autodestrucitiv?

Vrem să dovedim existența unui Dumnezeu infinit, atotputernic și atotștiutor cu resursele noastre finite, slabe și din toate punctele de vedere inferioare. Cum vreau să acaparez o știință și o ființă care se află în afara dimensiunilor noastre care nu este restrânsă de loc și timp fiind omniprezent și în spațiu și în timp. El se află în afara dimnesiunilor noastre limitate dar noi tot încercăm să îl reducem la aceste dimensiuni.

Singura cale care ne oferă acces la Dumnezeu este credința. El se lasă găsit dacă Îl căutăm. Dar nu oricum. Cu inima și cu mintea deschisă.

SFÂRȘIT

talidu.at

444