Dragi cititori,

Nu ştiu dacă sunteţi informaţi dar totuşi simt că este datoria mea ca intelectual în devenire să vă informez despre actualitatea problemei nesimţirii umane. Dar totuşi mai întâi un cuvânt de întâmpinare pentru toţi acei care sau nu sunt pregătiţi pentru o temă atât de inepuizabilă sau poate chiar sunt afectaţi de dânsa.

Atenţie! Această istorioară conţine materiale periculos acuzătoare ba chiar zdruncinătoare pentru categoria de oameni afectată sau dominată de nesimţire şi poate aduce la urma urmei un gust cel puţin acru în gât în caz de indigestie a adevărurilor amintite.

Mai întâi aş vrea să explicăm, descriem sau oarecum categoriza această specie de "om" răspândită nu doar în România sau Austria ci chiar pe tot globul pământesc*. Ea este desigur comparabilă cu un balaur intratabil dar deoarece vorbim despre oameni chiar nu putem vorbi despre animale mai ales inexistente aşa că mai bine facem din această specie aproape inimitabilă una de neclasificat sau cel puţin atât de greu de clasificat încât mai bine nici nu încercăm.

Deoarece această poveste ar vrea să fie una "tristă şi plină de umor" vreau să vă spun câteva lucruri despre ceea ce vă aşteaptă dragi cititori. Nu vreau să vă aşteptaţi la nici un fel de operă de artă, la vreo cercetare psihologică sau pură literatură, nici o comedie dar nici un presentiment al apocalipsei. Este ceva, chiar dacă puţin, din fiecare şi mai ales o performanţă unui om de talent, de bun-simţ şi de bun-gust. O specie destul de rară mai ales în comparaţie cu ceea a nesimţitului.

N-ar fi exclus ca acest text să ajungă şi pe mâna vreunui nesimţit. În acest caz nesimţitului i s-ar oferi şansa să-şi revină, la capătul lecturii, în simţiri. Dar nu-mi fac iluzii. Nesimţiţii nu prea citesc. Iar când li se pune în faţă o oglindă ceea ce văd li se pare cool. Adică viaţa lor în devastatoarea ei inconsitenţă.

Încă un lucru înainte de a încheia: Nesimţirea este un virus cu instalare rapidă şi efecte demolatoare. Ea se instalează în aproapele anonim, dar îi afectează mai mult pe cei din jur. Nesimţitul nu are un cod de reguli dar se comportă ca şi cum l-ar avea. Îl vezi unde nu te aştepţi şi îl auzi peste tot.

Nu şti niciodată cine este afectat, ba chiar tu ai putea fi următorul.

(*pentru mai buna înţelegere: Nesimţitul român se difernţează de nesimţitul austriac, de nesimţitul maghiar şi aşa mai departe chiar dacă numai în cetăţenie, limbă şi teritoriu!) (Martie 2007)