Pentru cine? (partea a 1-a)

Este un timp mai special în care o anumită decizie are un efect deosebit de restul timpului în care iau o decizie? Sau decizia care am luat-o are un alt efect asupra mea datorită timpului în care am luat-o?

Am obiceiul de a lua decizii la sfârșitul anului, decizii care pe parcursul anului următor ori le regret ori le ignor ori pur și simplu le uit. Oare anul acesta nu ar fi mai bine să evadez avatarul meu care anul viitor cam în aceeași vreme mă va mustra? Oare cât timp îmi va ține cald acest calorifer care îmi prezintă iluzia de a face ceva bun pentru a evita ceva rău ce fac în urma unei intenții bune?

Din câte mă știu, pentru o durată de timp obtuză. Atunci de ce repet acest demers, în fond ironic? De ce sunt așa hotărât să parcurg un drum despre care știu că este un sens giratoriu? Ce rezultat aștept în momentul în care parcurg aceleași formule fără să schimb nici măcar un punct sau o cifră?

Nu am un răspuns absolut dar am unul pentru mine. În momentul în care nu mai încerc, am eșuat. Am greșit și voi mai greși dar atunci când nu mai văd că mai greșesc sau că mai pot greși, atunci am greșit deplin. Pot să ignor dorința de a urma un drum stâncos și bineînțeles că alternativa va fi cel puțin estetic plăcut, ba chiar poate ușor, de urmat. Pot să urmez acest drum, orbit de luminile care mă împiedică să văd ce este mai valoros sau pot folosi rațiunea pentru a mă înșira acolo unde nu este aglomerație multă.

Și deși încerc cu rațiune totuși văd că rațiunea mă denunță. Dar cui?

Nu pot să repet aceleași greșeli sperând că rezultatul va fi până la infinit la fel de părtinitor. Nu pot să repet cuvinte amăgitoare în idea că verdictul final va fi „merge și așa“. Nu am nici o scuză pentru faptele mele și totuși...

talidu.at

337

(Apa Vieții Nr.37/2012)